DE CE AM CREAT O PLATFORMĂ DIGITALĂ PENTRU O CLASĂ?
Toate informațiile într-un singur loc
Un site este cel mai bun și accesibil spațiu pentru a adăuga informații esențiale. Aici elevii pot găsi tot ceea ce au nevoie, de oriunde, cu un singur click.
Comunicare și lucru în echipă
În contextul pandemic, comunicarea dintre elevi a fost afectată. Lucrul în echipă a devenit și el dificil de pus în practică. Acesta este un loc sigur în care își pot dezvolta creativitatea, lucrând împreună cu ceilalți pentru a îmbunătăți această platformă.
Un spațiu organizat și ingenios
Credem că asigurăm toate condițiile atât din punct de vedere al aspectului cât și al funcționalității. Paginile au fost concepute pentru a face anunțurile vizibile dar și ordonate.
#monthlyarchitecture
PENSIONATUL DOMNESC DE FETE
O poveste de succes cu o arhitectură deosebită
Acest simbol al învățământului românesc a avut o istorie zbuciumată pe parcursul a celor 169 de ani de activitate. Până la construcția actualei clădiri, Școala Centrală sau Pensionatul Domnesc de Fete a funcționat într-unul dintre palatele familiei Ghica și în Hanul lui Manuc. Însă, în 1889, sub conducerea lui Ion Mincu, începe construcția clădirii de astăzi, de pe Strada Icoanei. Însă, probabil că vă întrebați cum s-a ajuns la decizia înființării Școlii Centrale. Foarte simplu: uitându-se la alte națiuni, cum ar fi Franța și Rusia, domnitorul Barbu-Știrbey Vodă a considerat necesară înființarea unui Pensionat Domnesc de Fete, unde acestea aveau să învețe să fie caractere de viitor. Destinat în principal fiicelor de ofițeri, Pensionatul Domnesc de Demoazele a fost deschis la data de 19 Martie 1851. Printre absolvenți se numără Maria Cutzarida, prima româncă doctor în medicină, organizatoarea primelor creşe din România, Maria Teohar, prima femeie astronom din România, Floria Capsali-Dumitrescu, balerină, directoarea amsamblului de balet al Operei Române, iar dacă ne îndreptăm spre prezent, Adrian Păunescu, scriitor și Maia Morgenstern, actriță. Sunt prea multe personalități ca să aibă loc în acest spațiu!
Cum am mai spus, intenția Școlii Centrale, a fost de la început, să creeze caractere de viitor, ceea ce a și reușit. Însă, la un moment dat, Pensionatul Domnesc de Fete a devenit spital, după care sediu al Poștei de Război. Când s-a redeschis, s-a revenit la același tip de învățământ. După ieșirea de sub regimul regal de conducere și intrarea în cel comunist, denumirea școlii s-a schimbat de câteva ori. A devenit Liceul de Fete Zoia Kosmodemianskaia, o eroină dacă se poate spune așa, a Uniunii Sovietice, pe parcurs s-a renunțat la ideea de școală de fete și a devenit Școala Mixtă Zoia Kosmodemiankaia, un timp s-a numit Liceul Numărul 10. De abea după revoluția din 1989, s-a revenit la denumirea inițială de Școala Centrală, însă păstrându-se profilul mixt.
Prima directoare s-a numit Jacobson, era rusoaică. Directoare a fost o lungă vreme și domnișoara Malaxa, care s-a dedicat complet postului pe care îl ocupa, astfel încât nici măcar nu a mai apucat să se căsătorească. Însă odată cu venirea conducerii comuniste a fost arestată ca membră a familiei Malaxa. În rest, cam toate directoarele au avut o contribuție importantă în ceea ce privește spațiul cultural al țării noastre.
Ion Mincu a avut viziunea ideală pentru ceea ce însemna o școală cu internat. În același timp, a făcut tot posibilul să promoveze stilul arhitectural neoromânesc, care combină stilul oriental cu cel rustic. Spre exemplu, placajele din lemn de pe tavan reprezintă stilul rustic, iar arcadele și colonadele din piatră caracterizează stilul oriental. Construcția a început în anul 1889 și s-a terminat la 1891, conform celor mai multe surse de informare. Clădirea se situează printre cele mai importante din țară ca arhitectură.
Una peste alta, cel mai important lucru este că mereu găsești pe cineva care să îți povestească mai multe despre Școala Centrală. Merită să o vizitezi!
